Puiul fraged din farfurie, varianta modernă a lui Prâslea cel Voinic

Republica BIO
Ştiri
Puiul fraged din farfurie, varianta modernă a lui Prâslea cel Voinic

Secţiuni blog

Abonează-te la NEWSLETTER

Primeşti, din când în când, reţete, ştiri şi oferte de nerefuzat

Completează data naşterii şi de ziua ta îţi facem o surpriză :-)

şi din când în când câte o ofertă de nerfuzat

e-mail obligatoriu
Ziua:
Luna:
An:
primeşti 200 BIObani (detalii)

Pușculița BIO

Completează data nașterii şi vei primi 200 BIObani.

ATENȚIE! Vei primi BIObanii doar o singură dată pentru această acțiune.

Citește despre programul de loialitate

"ziua" este obligatorie

"luna" este obligatorie

"anul" este obligatoriu

"Data ne este corectă!"

Salvat

Informaţia a fost ştearsă

Puiul fraged din farfurie, varianta modernă a lui Prâslea cel Voinic

13.01.2015

Razvan Mottok

1.744 vizualizări

Atenţie însă, acesta nu este un basm cu final fericit!

Ştim cu toţii povestea lui Prâslea cel Voinic, cel care creşte într-o zi cât alţii în şapte. Din păcate însă, în varianta modernă, Prâslea ăsta e chiar Zmeul, iar povestea nu are un final fericit.

Şi acum surpriza: nu, el nu este vreun fiu de împărat, ci puiul de găină din tava de friptură.

Mi-au picat acum ceva vreme “în mână” nişte articole on-line publicate de câteva jurnale locale, voi da şi linkurile mai jos. Articolele vorbesc despre puii crescuţi în sistemul convenţional şi larg răspândit la noi, care nu se supune reglementărilor pentru creştere ecologică.

Articolele redau spusele unui fermier, care povesteşte cum cresc puii pentru carne. Şi, ca să reintru în atmosfera de la început, urmează o poveste, dar de groază.

Puii de carne sunt păsările cu cea mai rapidă rată de creştere de pe planetă!

Astăzi, ei cresc de două ori mai repede decât acum 20 de ani. Greutatea de 1,5 sau 2kg este atinsă în 42 de zile în loc de 80 sau 90, aşa cum se întâmpla atunci, spune fermierul. În curtea unui ţăran care hrăneşte păsările cu grăunţe din ogor, acelaşi pui ar atinge greutatea asta în cel puţin 90 de zile. Cât de “curate” sunt şi acele grăunţe, este altă discuţie, care urmează.

În trei săptămâni ajung de la 50g la 1kg!

Şi în alte trei săptămâni sunt gata de tăiere. Sunt sacrificaţi în general după 6 săptămâni, iar puii pentru rotisor chiar şi mai devreme. Păsările sunt ţinute în baterii, la temperaturi de 20-34 grade Celsius, fără să vadă vreodată lumina soarelui, firul ierbii sau vreo râmă. Care râmă, nu traieşte în solul poluat, dar iarăşi, asta e o altă discuţie, tot cu „va urma”.

Hormonii de creştere sunt interzişi prin lege, nu-i asa?

Da, aşa spune legea. Dar legea nu interzice îndoparea puilor cu hrană şi cu stimulenţi care îi determină să producă ei înşişi hormoni de creştere, în cantităţi mari.

Aşa că puii sunt hrăniţi cu furaje proteice combinate, extrudat de soia (sau fulfat de soia ori full fat de soia – o grozăvie ”naturală” plină de proteine, grăsimi, cenuşă, calciu şi alte câteva substanţe), seminţe de floarea-soarelui, toate „îmbogăţite” cu minerale (calciu, fosfor, magneziu) şi vitamine.

La toate astea se adaugă şi hormonii de stres, cauzaţi de condiţiile în care sunt ţinuţi.

Antibioticele sunt si ele interzise prin lege?

Nu, nu sunt interzise, dar se administrează doar în anumite perioade, de stres (de exemplu, în timp ce sunt transportaţi de la incubator în hale) sau în cazul unor boli.

„Acest lucru nu ne pune în pericol sănătatea, întrucât fermierii nu au voie să sacrifice puii mai devreme de 5 până la 7 zile de la administrarea antibioticelor, timp în care se elimină din organismul păsărilor”, spune acelaşi fermier.

Atunci, mă întreb, oare dacă sănătatea nu ne este pusă în pericol, de ce în avicultura ecologică antiobioticele sunt interzise prin lege europeană?

Pe de altă parte, controalele găsesc carne de pui, importată, plină de antibiotice, pe care producătorii le injecteaza pentru a preveni îmbolnăvirea şi a accelera creşterea. Desigur, carnea respectivă nu provine din ferme ecologice. Ştirea asta apare într-unul dintre articolele sursă.

Un program de hrănire numai bun pentru un culturist care merge la concurs!

Protocolul de hrană este impresionant: în primele 21 de zile, furaje cu un conţinut bogat în proteine, concentratie 24% (în special din soia); în următoarele zile, furaje bogate în energie (în special porumb); iar cu 4 sau 5 zile înainte de sacrificare, furaje de finisare.

Puii ăştia se odihnesc şi ei, la fel ca păsările din curtea bunicii?

Nu, pentru că dacă dorm, nu mănâncă! Şi asta dă calendarul peste cap! Hala în care sunt ţinuţi este mai tot timpul iluminată. “Dorm o oră pe noapte. Dacă nu mănâncă, încep să consume rezervele de energie şi dau jos muşchii rapid. Au o digestie rapidă, în două-trei ore li se goleşte stomacul. Şi puii de ţară se îngraşă mult dacă sunt hrăniţi după un astfel de program”, mai spune fermierul.

Dar igiena?

Ei bine aici nu ştiu ce să cred. Într-unul din articolele citite scrie că puii stau în propriile excremente, care nu sunt curăţate decât o dată cu schimbarea întregii populaţii de păsări. Mai scrie că pe piele li se produc din motivul ăsta arsuri cauzate de amoniacul din găinaţ, acele urme maronii care pot fi observate în pachetele din rafturile magazinelor.

Concluzia? O tragem impreună:

Desigur că sunt specialiști în nutriţie care spun că toate astea sunt în regulă, indiferent de condiţiile de creştere (înghesuială, lumină artificială, mizerie), de programul de hrană (ciugulesc într-una şi se miscă foarte puţin), de hrană (din grăunţe crescute cu chimicale şi otrăvuri, modificate genetic, prelucrate, pline de proteine, grăsimi şi minerale care să-i umfle repede), de administrare de medicamente (”vitamine” şi antibiotice, care suntem asiguraţi că se elimină până la sacrificare).

Atunci mă întreb, din nou, de ce legile europene pentru agricultură ecologică interzic aceste practici? Pentru că sunt sigure, sănătoase şi nu ne pun sănătatea în pericol? Oare? Judecaţi şi voi.

Ştire auzită la radio acum ceva vreme: americanii (și numai ei) sunt imuni la antibiotice. Nu pentru că le-ar înghiţi ca pe bomboane, ci pentru că le primesc din carnea de pui pe care o consumă! Fast-food rings a bell, right? Iau ştirea de bună, sper că este verificată de vreme ce a fost difuzată la un post naţional de radio.

Și concluzia, că tot vorbeam despre ea, e mai degrabă o recomandare: căutați să cumpărați carne de pui crescuți sănătos, după rigorile europene ale legilor ecologiei: fără medicamente inutile, fără antibiotice, fără hormoni de creștere sau proteine din "hrană" care nu prea are legătură cu hrana. Ci crescuți cu grijă, cu grăunțe provenite din agricultură ecologică, și, ocazional, cu câte o râmă culeasă de pe pământul curat.

Razvan, Republica BIO

Iată şi sursele care m-au convins că informaţiile astea merită să ajungă şi la voi:

Regulamentul CE nr. 834/2007
Regulamentul CE nr. 889/2008
Ordonanţă de urgenţă nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice
Puii care cresc în greutate de 60 de ori într-o lună
SECRETUL puilor ultra-rapizi din farfuria românilor: HIBRIDUL Ross 308 ajunge de la stadiul de ou la cel de friptură într-un timp record
Povestea copanului din farfurie: jurnalul puilor tăiaţi la 29 de zile
Full fat soia