Nu ne mai ajunge Pământul. Ce facem? Plecăm sau ne schimbăm?

20.04.2015

Republica Bio

17 vizualizări

Dezastrul natural care ne afectează pe toți. Cifre care întristează.

Vorbeam deunăzi cu colegul meu, Răzvan, despre un raport îngrijorător al organizației WWF, realizat în 2014 în colaborare cu Zoological Society of London şi Global Footprint Network şi publicat pe website-ul CNN. Zice acolo că mai mult de jumătate dintre speciile de animale sălbatice de pe planetă au dispărut în ultimii 40 de ani. Da, ați citit bine: omul a reușit să distrugă peste 50% din fauna sălbatică de pe Pământ în doar câțiva zeci de ani! Şi nu se opreşte aici, procesul continuă!

Poate că într-o zi de primăvară ca asta, aveți chef de alte subiecte, mai vesele. Recunosc că şi pe mine mă deprimă, ba mai mult, mă înfurie, dar nu pot ignora ceea ce se întâmplă în lumea în care trăiesc, mai ales când eu şi fiecare dintre noi suntem afectaţi şi în acelaşi timp responsabili. Aşa că tocmai de-asta o să scriu!

Cine-i responsabil?

Numărul animalelor care trăiesc pe uscat, în râuri, mări și oceane scade dramatic, în primul rând ca urmare a vânatului și pescuitului în exces. Apoi, urmează distrugerea şi degradarea habitatelor. Și schimbările climatice au început să afecteze anumite ecosisteme și să contribuie la dispariția unor specii. Cine-i, oare, responsabil pentru toate astea?

Cele mai afectate sunt ecosistemele de apă dulce, unde numărul animalelor a scăzut cu 75% față de anul 1970, în primul rând ca urmare a poluării, a construirii de baraje, dar și a creșterii enorme, de șapte ori, a consumului de apă. Iarăşi, cine?

Raportul WWF a analizat nu doar starea speciilor, ci și ”amprenta ecologică” a omului, respectiv modul în care noi consumăm resursele naturale. În prezent, tăierile de păduri se fac într-un ritm mai rapid decât creșterea arborilor, pomparea apei dulci se realizează cu o viteză mai mare decât capacitatea de refacere a rezervelor subterane, iar emisiile de dioxid de carbon depășesc capacitatea de absorbție pe care o are natura. Cine?!

Câte planete ne mai trebuie?

Concluzia raportului este că am avea nevoie de 1,5 planete Pământ ca să susținem modul de viață actual. Sau, de 4 planete pentru a susține modul de viață doar al Statelor Unite, ori de 2 planete doar pentru cel al al Marii Britanii.

Cele 10 țări cu cele mai mari amprente pe cap de locuitor sunt: Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Belgia, Trinidad Tobago, Singapore, Statele Unite ale Americii, Bahrain și Suedia. România are cea mai mică amprentă ecologică din Uniunea Europeană, echivalentul a 1.4 planete. Stăm "bine", mai mult ”datorită” prăbușirii industriei decât viziunii strategice a guvernelor româneşti, spune Magor Csibi, directorul WWF-România, pentru site-ul TOTB.

Raportul WWF nu a fost publicat pentru a produce panică. A fost publicat mai degrabă pentru a convinge guvernele (care acționează adesea doar la presiunea oamenilor) că trebuie, acum, în ceasul al doisprezecelea, să facă ceva. Altfel va fi prea târziu, nu doar pentru fauna sălbatică, ci chiar pentru propria noastră supraviețuire. Oamenii trebuie să ia măsuri pentru oprirea distrugerii planetei şi protecția speciilor.

Nu avem la dispoziție nici 4 planete și nici măcar 1,5 planete; avem doar o singură planetă de care trebuie să avem grijă, pentru ca ea să ne ofere în continuare apa, hrana și aerul de care avem nevoie pentru a trăi.

Da, noi putem!

Unul dintre oamenii de știință care au lucrat la întocmirea acestui raport spune: dacă jumătate dintre animalele de la grădina zoologică ar fi ucise peste noapte, ar fi un subiect de prima pagină în ziare, un scandal! Dar exact lucrul ăsta se întâmplă cu animalele din sălbăticie, acum. Acest lucru poate fi evitat și depinde de modul în care NOI ALEGEM SĂ TRĂIM.

Raportul arată că ariile protejate, administrate corect, pot susține biodiversitatea și pot salva speciile amenințate cu extincția, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul tigrilor din Nepal, specie care a fost salvată de la pieire, de noi.