Analiză asupra riscurilor pe care consumul de Organisme Modificate Genetic îl are pentru sănătate

02.02.2015

Anca Coman

622 vizualizări

Studiul pe care îl descriem aici este unul dintre puţinele studii independente care dezbat potenţialele riscuri ale consumului de OMG-uri, pentru sănătate. El trece în revistă principalele aspecte dezbătute la nivel internaţional, legate de consumul unora dintre cele mai prezente în alimentaţie, respectiv soia, porumbul şi rapiţa. Aceste plante au fost modificate genetic pentru a avea toleranţă la pesticide sau pentru a şi le produce singure, astfel încât să fie mai bine protejate împotriva bolilor şi dăunătorilor. Ele conţin, pe scurt, substanţe ierbicide.

În spatele dezbaterii legate de consumul de OMG-uri, pornite acum 15 ani, când ele au apărut pe piaţă, se află modificarea protocoalelor experimentelor care se fac pentru a evalua efectele asupra sănătăţii umane şi, în esenţă, deciziile de a comercializa (sau nu) Organisme Modificate Genetic.

Analiza dezvăluie că cele mai „detaliate” teste cerute de autorităţi, teste care se efectuează pentru a verifica dacă OMG-urile prezintă sau nu riscuri pentru sănătate, constau în hrănirea cu aceste produse pe o perioadă de trei luni, a unor şoareci de laborator. Animalele sunt apoi evaluate din punct de vedere al modificărilor biochimice apărute in organism.

Dar aceste teste nu sunt nici obligatorii şi nici nu sunt realizate în mod independent, fiind efectuate chiar de companiile producătoare, iar specificaţiile testelor şi rezultatele lor sunt ţinute secret de către companii.

Concluziile acestui studiu spun că există riscuri de toxicitate la nivelul ficatului, al inimii şi al rinichilor, riscuri legate de consumul OMG-urilor analizate. Sunt dezvăluite motivele pentru care experimentele efectuate de companiile producătoare conduc la rezultate diferite. De exemplu, autorii studiului critică decizia producătorului de a considera efectele consumului doar când ele sunt similare pentru ambele sexe. Acest lucru este inacceptabil, fiind cunoscut faptul că atât patologiile cronice, cât şi tulburările endocrine sunt asociate sexului respectiv, nu doar dozei de substanţă canceroasă. Mai mult, în material sunt indicate numeroase puncte slabe ale testelor efectuate de Monsanto şi alţii, cum ar fi perioada de testare prea scurtă, de numai 3 luni, de numărul prea mic de animale testate, de numărul prea mare de animale din lotul de control (care nu au fost hrănite cu OMG-uri), sau de dozele administrate.

Nu ar trebui să ne mire faptul că acest studiu a fost criticat atât de compania producătoare a OMG-urilor (Monsanto şi EFSA), cât şi de către autorităţi.

Gilles-Eric Séralini şi ceilalţi realizatori ai acestui studiu au reuşit să obţină dreptul de a vedea rezultatele testelor efectuate de Monsanto, compania producătoare, doar în urma unei decizii judecătoreşti, deşi legislaţia europeană cere transparenţă totală în această privinţă.

Ei au făcut o evaluare a rezultatelor, complet diferită de cea a producătorului, respectiv au concluzionat că datele statistice indică tocmai posibile efecte toxice pe termen scurt şi pe termen lung, riscuri de tulburări hormonale, metabolice, infertilitate, afectarea sistemului imunitar, cancer sau chiar mutaţii genetice.

Rezultatele studiilor cerute în prezent de autorităţi nu sunt concludente deoarece nu pot conduce la date statistice clare pentru a evalua riscurile OMG-urilor. Doar studii pe termen lung, care să ia în calcul şi acţiunea combinată a mai multor pesticide, testarea în perioade diferite ale vieţii şi de-a lungul generaţiilor pot confirma sau, dimpotrivă, infirma riscurile pentru sănătatea umană.

Fără studii pe o perioadă mai lungă, mai detaliate, indepedente şi complet transparente, nimeni nu poate demonstra faptul că nu există niciun risc pentru sănătatea umană, aşa cum încearcă să ne convingă producătorii de OMG-uri şi autorităţile care permit folosirea lor.

Studiu original: „Debate on GMOs Health Risks after Statistical Findings in Regulatory Tests”.

Efectuat de: Joël Spiroux de Vendômois, Dominique Cellier, Christian Vélot, Emilie Clair, Robin Mesnage şi Gilles-Eric Séralini.

Publicat în International Journal of Biological Sciences, nr. 6, 2006, pp. 590-590.

Studiul poate fi citit în întregime, în format pdf, aici.