Un risotto cu certificare, reteta bio

Îmi place Jamie Oliver. Îmi place pentru că atunci când îţi recomandă ouăle pentru o simplă omletă, îţi spune să cauţi ouă de la găinile “free-range” sau “organic”. Adică păsările alea care aleargă libere printre firele de iarbă şi din când în când mai ciugulesc şi câte o râmă plină de proteine sănătoase. Ştiu ele, găinile, ce ştiu: râmele nu se plimbă niciodată prin pământul tratat cu chimicale, iar iarba grasă care creşte pe-acolo e şi ea, curată şi plină de Omega 3, plus alte vitamine şi minerale.

Îmi place Jamie Oliver pentru că a reusit, în Marea Britanie, să convingă şcolile să înlocuiască mâncarea grăbită din pauza de prânz de pe mesele copiilor cu hrană sănătoasă, proaspătă, gătită atunci.

Dar astăzi vă propun un să gătim risotto, nu omletă! Da, o să mă inspir sau mai bine zis o să vă inspir din una dintre reţetele lui, una pe care-am făcut-o şi eu şi pe care încerc s-o redau aici. O să vă recpmand și câteva ingrediente bio din cămara Republicii BIO. Poate aşa o să scutiţi un drum prin oraş, mai ales că probabil n-o să găsiţi toate ingredientele, certificate ecologic, bio, într-un singur magazin. Ale noastre sunt la distanţă de doar câteva click-uri.

Înainte să pornim, aveţi nevoie să ştiţi următoarele, pentru a vă organiza bine timpul şi cantităţile:

• Reţeta are un grad de dificultate uşor spre mediu, doar pentru că trebuie să amestecaţi într-una şi să fiţi cu ochii pe tigaie.
• Vor ieşi cam 6 porţii, dar asta depinde mult şi de meseni.
• Durează cel mult 45 de minute, aşa că e bine să vă împărţiţi bine timpul.

O să avem nevoie de supă, orez, unt, ulei de măsline, ceapă, usturoi, ţelină, vin alb sec, sare de mare, piper proaspăt zdrobit şi puţin Parmezan. Deocamdată legumele proaspete, vinul şi brânzeturile nu le găsiți la noi, dar în curând... Până atunci voi încerca să vă recomand ceva cu care să le înlocuiţi.

Şi pentru că bucătăreala va dura ceva, încercaţi să vă amăgiţi foamea şi șoarecii din stomac cu o ronţălaiă sănătoasă. Aşa că puneţi şi asta pe lista de cumpărături. Nu uitaţi şi de ceva de băut, pentru sete  și hidratare, să meargă bine cu ronțăiala.

Lista de ingrediente:

1 litru de supă de pui, de supă de vită, sau de supă de legume; doar zeama, carnea o păstraţi, vă spun eu la urmă ce puteţi face cu ea. Daca nu aveti carne, nu aveţi timp sa preparaţi supa sau aveţi alte motive pe care eu nu le cunosc, puteţi folosi cuburile concentrate, bio, sunt departe de ceea ce erau odată cuburile de care cu toții ne feream.

400g de orez alb opentru risotto.

O nucă mică de unt.

2 linguri de ulei de măsline.

O ceapă mare, tăiată cubuleţe mici.

2 căţei de usturoi, tăiaţi şi ei mărunt.

½ dintr-o rădăcină de ţelină, tăiată cubuleţe mici şi ea.

2 pahare de vin alb, sec – poate aveţi o sticlă desfăcută în frigider.

Sare de mare.

Piper negru, proaspăt zdrobit. E mai bun, păstrează mai bine toate aromele.

Încă o nucă mică de unt, copiii n-o să-i simtă lipsa la micul dejun.

Dacă aveţi, 100g de parmezan, proaspăt ras. Dacă nu aveţi, nu vă faceţi griji, merge şi fără.

Câteva frunze proaspete de busuioc, dacă aveţi, sau uscate, cu care vă putem ajuta noi.

Prepararea:

Spălaţi bine-bine orezul până când apa rămâne limpede şi lăsaţi-l într-o sită, să se scurgă.

Pasul 1

Puneţi supa pe foc să se încălzească, dacă nu este deja caldă. Într-o tigaie înaltă sau într-o cratiţă, incălziţi uleiul de măsline şi prima nuca de unt, daţi uşor drumul la ceapă, usturoi şi ţelină şi prăjiţi-le la foc foarte mic. Un sfert de oră, nu mai mult, fără să se coloreze. Vrem doar să se înmoaie şi să devină translucide. Acum înteţiţi focul şi adăugaţi orezul scurs bine de apă.

Pasul 2

Amestecaţi într-una, uşor, până când orezul începe şi el să fie translucid, ca o fereastră udată de ploaia caldă de vară. Acum adăugaţi vinul şi continuaţi să amestecaţi. Aburul  plăcut al lacrimilor de ciorchine vă mângâie uşor nările, nu? Închideţi ochii şi ascultaţi oftatul ultimelor picături de alcool care părăsesc în vapori aromaţi amestecul din tigaie. Să nu vă pară rău, aroma divină va rămâne în boabele de orez, doar atât cât trebuie. Acum deschideti ochii şi continuaţi să amestecaţi cu blândeţe.

Pasul 3

Adăugaţi primul polonic de supă fierbinte peste orezul aromat. Odată cu el, un deget de sare. Domoliţi focul, nu vrem ca bobul de orez să se gătească prea repede la suprafaţă. Vrem să aibă timp ca toate aromele din tigaie să-l pătrundă până în miez. Amestecaţi cu blândeţe şi continuaţi să adăugaţi câte un polonic de supă fierbinte, pe măsură ce orezul o absoarbe. Fiecare mângâiere de lingură trezeşte amidonul din bobul de orez şi transformă amestecul intr-o pastă cremoasă. Nu vă grăbiţi, nu vrem să facem pilaf. Dacă vă e foame, aveţi biscuiţii la îndemână.

Nu ar trebui să vă ia mai mult de un sfert de oră până când orezul este gătit. Nu trebuie să fie foarte moale, vrem să mai aibă puţină viaţă în el. Gustaţi-l şi dacă nu e gata, mai adăugaţi supă. Şi sare, după gust.

Pasul 4

E gata? Atunci opriţi focul, adăugaţi a doua nucă de unt şi Parmezan, dacă aveţi. Amestecaţi bine totul şi puneţi un capac peste tigaie. Lăsaţi minunea să se odihnească două minute, atât cât să se potolească sucurile şi aromele să se împletească armonios.

Între timp...

Da, reţeta are şi un ”între timp”! N-aţi uitat de carnea din supă, nu? Ştiu că este fiartă deja şi nu prea mai are gust, dar nu uitaţi că gustul ei se află deja în risotto. Înainte să puneţi uleiul în tigaie, sfâşiaţi carnea de pe os, dacă are os, desigur, stropiţi-o cu puţin ulei de măsline, sare, piper, aruncaţi-o într-o tavă, în cuptorul încins şi lăsaţi-o să se rumenească până e gata risotto-ul.

În sfârşit...

Masa ar fi bine să fie deja întinsă şi toată lumea adunată în jurul ei, pentru că aveţi doar două minute pentru a ajunge cu orezul până acolo şi a umple farfuriile. Aşteptaţi mai mult şi toată cremozitatea risotto-ului se va transforma în pilaf.

Aşezaţi peste fiecare porţie de risotto câteva fâşii de carne, presăraţi piper proaspăt zdrobit, puţin busuioc, atât că cere fiecare şi ascultaţi linistea din jurul mesei. Aşa se-aude o reţetă reuşită!

Poftă bună şi sănătate!

 Răzvan Mottok, Republica BIO

Copyright Republica BIO