N-aţi auzit de ei? Nu? Dar de “umami” aţi auzit? Despre asta vorbesc astăzi, aici. Despre pudra asta albă:

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, sau DEX, drogul este ”o substanță care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență”. Această definiție se potrivește perfect celor mai utilizați aditivi alimentari din ziua de azi. Printre ei, glutamații, respectiv monoglutamatul de sodiu (MSG) sau de potasiu. Astăzi chiar mergem la ora de chimie, dar n-o să fie distractiv, vă promit!

Ce sunt monoglutamatul de sodiu şi de potasiu? Ce sunt glutamaţii, de fapt?

Glutamații sunt săruri ale acidului glutamic, unul dintre cei mai des întâlniți aminoacizi, substanțe care se regăsesc în mod natural în roșii, cartofi, ciuperci, alge și alte legume și fructe. Apar natural şi în alte alimente, iar cele mai mari concentrații le regăsim în brânza Roquefort și în parmezan.

Spre deosebire de cei naturali însă, monoglutamatul de sodiu (E621) şi de potasiu (E622), ambii folosiți ca aditivi alimentari sau E-uri pe numele lor popular, sunt produși chimici sintetici.

De ce sunt atât de folosţi?

MSG a fost preparat pentru prima dată de un biochimist japonez care încerca să reproducă gustul unei alge comestibile numită kombu, folosită ca bază pentru multe supe tradiționale din Japonia. Gustul denumit de el ”umami” sporeşte aroma mâncării în care este adăugat. Ăsta este și motivul pentru care este atât folosit în industria alimentară astăzi, ca să păcălească papilele gustative, care vor zice: “wow, mai vreau din asta,  muuuultă!”

Ieftin, gustos şi sănătos? Mhm...

Producătorii încearcă să-și reducă la minim costurile şi să-și maximizeze profiturile. Aşa că au descoperit o metodă excelentă pentru ei – dar foarte nocivă pentru noi – de a folosi niște ingrediente de calitate proastă, cărora să le camufleze gustul cu cel apetisant al monoglutamatului. Astfel, ei pot să vândă alimente cu calități nutritive aproape nule, dar care păcălesc papilele gustative și ne fac să credem că mâncăm ceva foarte savuros.

Aşadar, este un drog. Şi e dovedit ştiinţific!

Există numeroase studii, inclusiv realizate de cercetători români, care dovedesc că monoglutamatul acționează ca un drog, producând dependență. Organismul nostru  va cere iar și iar alimentele care conțin glutamați. În acelaşi timp, ni se va părea că acestea sunt mai gustoase decât cele fără glutamați. Un motiv în plus pentru producători de a folosi monoglutamatul: clienții lor vor deveni ”captivi”, dependenți de produsele lor.

De ce-i atât de periculos?

Cercetătorii se aleg în mod uzual cu șoareci de laborator obezi atunci când îi injectează după naștere cu monoglutamat (pancreasul lor își triplează producția de insulină).  Deși autoritățile susțin că riscul de obezitate în cazul consumului uman este absent, nu există nici măcar o limită minimă stabilită prin legislație pentru procentul de MSG din alimente.

Prin urmare, monoglutamatul ne îngrașă și ne face dependenți de mâncarea nesănătoasă. Doar atât?

Monoglutamatul ne păcăleşte să credem că o mâncare este foarte gustoasă. Motiv pentru care ajungem să o mâncăm mai mult și mai des. Aşa ajungem să mâncăm alimente nesănătoase. Iar copiii sunt victimele cele mai la îndemână.

Conform multor studii, monoglutamatul este asociat cu multiple probleme de sănătate, printre care diabet, autism, sindromul ADHD (hiperactivitate cu deficit de atenție).  Trebuie deci să avem mare atenție la toate alimentele procesate cu care ne hrănim copiii sau pe noi.

Putem să-l evităm? Da, dacă învăţăm să citim etichetele. Şi dacă ne educăm...

Monoglutamatul poate apărea pe etichetă sub multe denumiri (proteină vegetală hidrolizată, proteină texturată, caseinat de calciu, caseinat de sodiu, drojdie autolizată, gelatină, arome, etc.). E foarte greu de evitat acest aditiv alimentar. Dar se poate...

În plus, alimentele care conțin anumite ingrediente, de exemplu amidon alimentar modificat, maltodextrină, malț din orz, caragenan, proteine de soia, lapte praf, proteine din lapte şi altele, reprezintă o sursă ascunsă de MSG, care nu mai e trecut pe etichetă pentru că legislația nu-l obligă pe producător să facă asta. Dar din nou, se poate...

Oricât m-aş strădui să enumăr aici toate denumirile sub care se ascunde MSG, producătorii găsesc mereu alte și alte denumiri în spatele cărora să-l ascundă. Este o luptă continuă, deoarece cumpărătorii au început să fie mai informați. Aşa cum spuneam, se poate!

Eu citesc întotdeauna cu atenție eticheta unui produs alimentar. Regula de aur după care mă ghidez este ca pe etichetă să se regăsească un număr cât mai mic de ingrediente. De exemplu, un mezel natural va conține condimente naturale, sare, carne și cam atât; pâinea nu are nevoie decât de făină, drojdie, sare și apă.

Desigur, nu veți găsi monoglutamat şi nici alţi aditivi sintetici în alimentele certificate ecologic. Vă şi recomand câteva, să nu vă las cu ochii în soare.

Sănătate, fără MSG!

Ruxi, pentru Republica BIO

Sursele din care m-am inspirat:

Glutamate flavoring

Copyright Republica BIO