Bio versus natural, sau de ce nu tot ce zboară se și cultivă sănătos

Bio versus natural, sau de ce nu tot ce zboară se și cultivă sănătos – Republica BIO

Acum câteva zile vă povesteam pe blog despre diferențele dintre bio și convențional (agriculură bio versus agricultură ajutată cu diverse chimicale). Este un subiect important acum, când din ce în ce mai mulți dintre noi realizăm cât de important este să ne hrănim sănătos. Iar ca să evităm produsele pline de E-uri, provenite dintr-o agricultură „stropită” din belșug cu pesticide și alte chimicale cu efecte dovedit nocive, cea mai sigură modalitate este să consumăm produse bio. Dar atenție, să fie certificate!

Astăzi voi merge puțin mai departe și voi vorbi despre diferențele dintre bio și “natural” (agricultură bio versus produse „naturale”). De ce? Pentru că producătorii convenționali au învățat să profite de faptul că produsele bio sunt mai scumpe decât cele convenționale și au adoptat o tactică înșelătoare: trec pe etichetă diverse denumiri, ca “produs natural”, “produs tradițional”, “produs țărănesc”, denumiri care ne pot induce în eroare. Încearcă astfel să justifice un preț mai mare pentru un produs, dar un preț nejustificat, pentru că produs “natural” nu este același lucru cu un produs bio, certificat. Încerc să va lămuresc mai jos de ce.

Produs 100% natural este 100% credibil?

În prezent, o grămadă de producători își promovează produsele ca fiind 100% naturale pentru a convinge cumpărătorii care caută alimente sănătoase, să le cumpere. „Natural” nu înseamnă însă același lucru cu certificat bio, eco/ ecologic sau organic.

De fapt, „natural” sau „100% natural” aplicat pe eticheta produsului nu ne oferă nicio garanție cu privire la faptul că acesta nu conține tot felul de chimicale sau că fructele sau legumele din compoziția lui nu au fost stropite. Până la urmă, toate produsele sunt naturale, câtă vreme provin din natură și nu din vreun laborator care produce ceva sintetic. Diferența vine de la felul în care cresc sau sunt îngrijite.

Ce înseamnă produs „natural”?

Legal, termenul „natural” nu înseamnă nimic, pentru că nu există nicio lege românească sau europeană care să reglementeze folosirea lui. Oricine poate să-l folosească astăzi după bunul plac, chiar și pe un produs care provine din agricultură pesticizată și conține coloranți, conservanți și alte chimicale pe care nicio lege nu le interzice așa cum le interzice pentru un produs certificat bio.

Eu mă duceam într-o vreme la piață și mă uitam după câte o bătrânică și după cele mai prăpădite mere, cartofi, etc. în speranța că bătrânica nu-și permitea că folosească pesticide și că legumele sau fructele ei nu s-au întâlnit în viața lor decât cu apă, pământ și soare. Din păcate, am descoperit că și asta e o strategie. În piețe sunt destui comercianți care produc în cantități mari, bine asezonate cu pesticide, fertilizatori și alte chimicale. Sau mai rău, cumpără legume și fructe importate (chiar din Turcia sau China) direct de la depozitele en-gross, pe care le vând apoi ca fiind românești și pot păcăli încrederea unui cumpărător prin aparența lor de “vânzători de la țară”.

E vreo diferență între bio, organic și ecologic?

Nu există nicio diferenţă între termenii bio, ecologic și organic. Iată acum care-i explicația celor trei denumiri diferite:

  • „Organic” se utilizează pentru produse agroalimentare în spaţiul anglo-saxon.
  • „Bio” (de la biologic) înseamnă acelaşi lucru, fiind folosit în special în spaţiul franco-german.
  • „Eco/ Ecologic” este termenul reglementat pentru Româ

În SUA şi Canada se utilizează termenul organic, în spaţiul german – atât ecologic (eco), cât şi bio, iar în Italia sau Ungaria se folosește cuvântul „bio”. Toţi aceşti termeni definesc însă acelaşi lucru, produse obținute în urma procesului de agricultură organică, reglementată de aceleași legi, şi certificate de un organism certificator, autorizat de guvernul local.

Deci, ce alegem? Produs “natural” sau produs natural crescut bio?

Singura variantă pentru a ne asigura că vom consuma produse naturale crescute fără chimicale este de a cumpăra alimente bio, ecologice sau organice. Acestea sunt cereale, fructe, legume și altele, rezultate în urma procesului de agricultură certificată organic, bio sau ecologic.

Definiția alimentelor bio poate diferi ușor de la țară la țară. Dar legislația europeană de la care pleacă reglementările agriculturii bio este comună, deși fiecare țară membră o poate înăspri. Agricultura bio are drept trăsături generale practicile de cultivare, biologice, mecanice care încurajează reciclarea resurselor, promovează echilibrul ecologic și conservă biodiversitatea. Folosirea pesticidelor și a fertilizatorilor chimici nu este permisă, dar este permisă folosirea de substanțe speciale, certificate organic. În plus, alimentele organice nu sunt sterilizate prin iradiere, solvenți industriali și nu conțin aditivi sintetici.

Cum verificăm pe etichetă că un produs este bio?

Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să luați de pe raft un produs despre care să credeți că e bio doar ca să realizați acasă, atunci când citiți eticheta cu mai multă atenție că nu este. Eu am pățit asta de câteva ori și de atunci sunt foarte atentă când citesc eticheta. De ce? Pentru că unii producători merg până acolo încât scriu „bio” sau „eco” în denumirea unor produse care nu sunt certificate bio. Trebuie să fim prin urmare foarte atenți la etichetă.

Pentru a fi 100% siguri că un produs e cu adevărat organic, bio sau eco, pe el trebuie să se regăsească “frunzulița verde” - sigla Uniunii Europene pentru produsele bio.

În România, pe etichetă poate să existe și logoul „Agricultură Ecologică”, cu prescurtarea „ae”:

Citește eticheta! Un obicei care îți poate salva viața...

Prin urmare, pe eticheta produsului certificat bio trebuie să existe în mod obligatoriu următoarele mențiuni: referirea la producția ecologică, logo-urile, numele și codul (numărul) organismului de inspecție și certificare care a efectuat respectiva inspecție și a eliberat certificatul de produs ecologic. În urma inspecției, produsul obține un certificat de conformitate  care atestă că produsele sunt obținute în conformitate cu regulile de producție ecologică si pot fi comercializate sub numele de produs ecologic și primește un număr de certificare (de exemplu, RO-ECO-008, care diferă în funcție de felul produsului).

Producătorii, procesatorii și distribuitorii trebuie să respecte regulamente stricte ale Uniunii Europene dacă vor să folosească sigla de produs bio pentru UE. Uniunea Europeană cere un control foarte strict în fiecare fază a lanțului de la producător la cumpărător. Fiecare operator (producător, distribuitor, importator sau exportator) este controlat cel puțin o dată pe an sau mai des, prin calcularea unui factor de risc.

Astfel, de fiecare dată când cumpărăm produse bio putem fi siguri că reguli stricte de cultivare și creștere a recoltelor și animalelor ori de preparare și ambalare sunt respectate. Ceea ce nu e întâmplă atunci când un produs este etichetat drept “natural”, “țărănesc” sau “tradițional”.

Sfatul meu este, prin urmare, să citiți cu mare atenție eticheta unui produs (chiar și aflat în magazin la raionul de produse bio) și să verificați dacă este certificat bio pentru a vă asigura că ceea ce cumpărați este cu adevărat bio.

 

Pe curând!

Ruxi, pentru Republica BIO

Surse:

http://agrointel.ro/7980/care-sunt-diferente-intre-produsele-etichetate-bio-eco-sau-organic-si-cele-cu-inscriptia-natural/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alimente_organice
http://en.wikipedia.org/wiki/Organic_certification
http://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-farming/what-is-organic-farming/organic-certification/index_en.htm
http://www.potecaverde.ro/blog/cum-sa-fii-sigur-ca-un-produs-este-bioorganic-conditii-si-certificari-bio.html

 

Copyright Republica BIO

Scrie un comentariu
Fii primul care scrie un comentariu